Mama

Luna martie se deosebeste de toate celelalte. Si nu doar pentru ca este vestitoarea primaverii,luna ghioceilor si a martisoarelor colorate ,ci mai ales pentru ca este luna in care,cu mic cu mare ne indreptam in gand sau in fapt spre o fiinta foarte speciala fiecaruia dintre noi,mama.

Artistii au au proslavit-o, in versuri,proza ,armonii muzicale sau culoare,au cizelat-o in marmura,piatra sau lemn,incercand sa-i surprinda esenta.Dar,desi nu fiecarei mame i s-a dedicat o opera de arta,este sigur ca fiecare mama a fost ,cel putin intr-un anumit moment al vietii muza suprema pentru copilul ei.

Ceea ce a facut mama sau nu a facut, ce a gandit si  ce a simtit inca de la conceptia copilului,in timpul sarcinii sau nasterii are importanta..Nimic nu este uitat,nimic nu este ignorat.Totul este intiparit,chiar daca dincolo de linia constientului, in substanta fiintei care se dezvolta in si prin mama sa.

 Pentru viitoarea fiinta conteaza daca este dorita sau nu,daca este iubita sau nu,daca este resimtita ca o povara sau are de indeplinit o datorie, daca mama o hraneste cu laptele ei, o poarta in brate si se trezeste noptile sa-i aline plansul.

Mama este cea care construieste o parte fundamentala a fundatiei pe care se sprijina intrega noastra viata.Este fundatia increderii in sine si in ceilalti,caci in principal prin relatia cu mama se construieste atasamentul,acel sentiment de  siguranta  cu care putem porni sa cucerim lumea. Copilul mic are nevoie de o dragoste neconditionata de la mama lui si de sentimentul ca este unic si special pentru ea.

Fara aceasta incredere primara,construita primordial in primul an de viata siguranta noastra emotionala are de suferit.Devenim adulti si nu intelegem de ce relatiiile noastre sunt in suferinta.De ce nu putem avea incredere in partener, de ce ne e teama de implicare,de sutem atrasi de persoane nepotrivite.Adeseori raspunsurile coboara pana acolo.pana in primii ani de viata si ajung la relatia mama-bebelus.

Mai apoi mama o invata pe fetita ei,prin felul in care ea este ,cum sa devina o femeie.Ea devine modelul ei de feminitate si in functie de relatia de atasament stabilita intre ele fetita isi va dori sa fie la fel ca mama ei sau dimpotriva ,.

Pentru baietel,mama va deveni,in perioada faimoasa a Complexului Oedip, femeia ideala, pe care incearca sa o cucereasca  si sa o pastreze numai pentru el.Felul in care amandoi parintii se vor implica si vor gestiona aceasta situatie,va influenta alegerile parteneriale   ale baietelului devenit barbat.

Mama trebuie,sustinuta de tata, sa-i deconstruiasca aceste fantezii, sa-i vorbeasca  baiatului de locul lui in familie ca si copil si sa-i povesteasca despre un viitor  frumos cu o partenera de varsta lui.Altfel, aceste fantezii,lasate libere vor impiedica baietelul ajuns barbat sa se ataseze  cu adevarat de o alta femeie in viata lui,sa-i acorde intaietate,pentru ca nu-i asa, nimeni nu-i ca mama!

Apoi,mama,prin felul in care-si iubeste copii ii invata pe acestia cum sa iubeasca la randul lor.Gesturile tandre, cuvintele de incurajare,grija ei ,daruirea fata de copii se constituie intr-o  zestre  emotionala si relationala pe care o transmite acestora ca  pe un bun pentru toata viata.

Mama e primul educator,primul invatator,primul psiholog , primul indrumator spiritual si primul prieten!E o misiune tulburatoare ,provocatoare,inimitabila,pentru care nu e nevoie de scoli sau cursuri de calificare,ci de un rezervor emotional plin pentru a darui neconditionat, de dorinta de a creste si a invata  odata cu propriul copil si de respect fata de unicitatea si sacralitatea fiintei careia i-a dat viata.