Mai intai de toate ar trebui sa clarificam ce inseamna un parinte bun.!
Si aceasta e o misiune complicata ,iar o definire a unui bun parinte difera de la o epoca la alta si de la o cultura la alta,si de la o generatie la alta ,de la o categorie sociala la alta si chiar de la o famile la alta ...
Daca vrem sa fim un profesionist bun investim multi ani, efort si acumulam cunostinte pentru a ne lua o diploma , a ne califica; facem cursuri suplimentare pentru a dobandi specializari si competente. noi
Dar daca vrem sa fim un parinte bun nu ne cere nimeni nici o calificare, nici o diploma sunt doar asteptari enorme sociale, familiale, personale de a fi unul.Se intelege de la sine ca trebuie sa fii un parinte bun.
Dar cum? Ei asta devine o cautare personala si e una pe termen lung, poate pentru o viata.
In psihologie s-a consacrat termenul de mama " suficient de buna" al lui Winnicott, referindu-se la mama care satisface nevoile fundamentala din primele luni din viata copilului. Si e importanta aceasta formula..suficient de buna, nu ideala sau perfecta...
Perfectionismul in parenting e nerealist si nesanatos .Urmarind-o pe "fata morgana"- parintele perfect cu copilul perfect, fugim de realitate si ajungem sa traim intr-o iluzie si in frustrare.
.E important sa stim ca suntem intr-o constructie si devenire permanenta cu fiecare etapa in care trecem si cu fiecare decizie pe care o luam in fiecare zi. Nu te nasti un parinte bun , ci devii unul doar in relatia cu copilul tau.E frumoasa si expresiva metafora :parintii sunt cei care ne dau radacini( un sentiment al sigurantei si apartenentei) si aripi ( increderea ca putem reusi pe cont propriu si dorinta de a ne gasi drumul personal).
Cum invingem teama?
Mai intai, putem sa ne analizam pe noi, sa intelegem , de ce ne este teama? Unii parinti intra in noul rol cu bucurie, curiozitate sau incredere ,altii cu teama sau neincredere. Ce face aceasta diferenta?
Un rol foarte important il are propria copilarie si felul in care am perceput relatia si rolul de parinte.Daca nu ai avut modele de parinti pe care ei vrea sa le urmezi, daca ai suferit ca si copil, e normal sa-ti fie teama !
Dar aceasta poate fi o oportunitate pentru a fi mai atent la nevoile copilului tau si a-l intelege mai in profunzime., dar si de a-ti depasi blocajele si a te vindeca de ranile trecutului.
Sunt cateva lucruri pe care ai putea sa le faci pentru a depasi aceasta teama:
1.Stabileste ceea ce vrei sa pastrezi din ceea ce ai primit ca model de parinte si schimba acele aspecte pe care le consideri de neacceptat pentru tine- de ex .Nu-l voi disciplina prin bataie ( sau amenintari, sau santaj, etc),Nu-l voi ameninta ca il parasesc daca se comporta urat, s.a.m.d
2. Evalueaza-ti propriile credinte despre rolul de parinte si actioneaza in virtutea lor; uneori preluam ce ne spun ceilalti ca inseamna sa fii parinte si ne purtam conform acestor asteptari( de ex."Un parinte trebuie sa se sacrifice pentru copii sai , deci nu trebuie sa mai am o viata personala" sau "Daca le permiti sa raspunda o sa se urce in capul tau, asa ca trebuie sa le arat de mici cine-i seful" s.a). Elibereaza-te de teama de a fi judecat de alti parinti si urmeaza-ti propria cale
3.Informeaza-te din surse credibile in legatura cu nevoile copiilor in diferite etape ale vietii lor si trece-le prin filtrul propriei sensibilitati; un parinte bun evolueaza si se adapteaza la varsta si personalitatea copilului si metodele pe care le foloseai in primul an de viata pot sa nu mai fie potrivite in al treilea an si cu siguranta anacronice la varsta pubertatii;
3.FII ATENT si DESCHIS catre copilul tau; un parinte "bun "este atent la nevoile copilului sau si nu incearca sa-i impuna niste standarde citite in carti sau preluate artificial si nu-l supune unor comparatii cu alti copii care nu genereaza decat frustrare parintelui si o stima de sine scazuta copilului
4.Accepta ca vei face si greseli, orice parinte face,insa foloseste-le de ele pentru a invata .Vinovatia nu este constructiva si consuma energie si resurse care ar putea fi folosite pentru a gasi alte cai de a ajunge acolo unde iti doresti;
De ex nu te ajuta cu nimic sa te simti vinovata ca ai plecata la munca si ai lasat copilul cu o bona acasa. Adu-ti aminte ca ai luat aceasta decizie pentru a va implini anumite nevoi esentiale pentru famile sau pentru tine; o mama echilibrata, implinita care petrece un timp cu bucurie impreuna cu copilul ei de care i-a fost dor e un model si o resursa emotionala mai valoroasa decat o mama frustrata, coplesita de griji financiare ori deprimata in izolarea ei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu