luni, 21 ianuarie 2013

Iubire si disciplina


În afarã de disciplina potrivitã sau de stabilirea unor granite corecte, care reprezintã cheia reusitei cu copiii, iubirea trebuie sã stea la baza relatiei noastre cu ei. Nici n-are rost sã ne mai gândim la o disciplinã correcta sau „dreaptã” în cazul în care iubirea nu este contextul în care se impune aceastã disciplinã. Fãrã contextul iubirii o sã sfârsim într-un fel sau altul, dãunând copiilor nostri, dacã nu fizic sau emotional în mod sigur psihologic.
 
Dacã iubirea este temelia sau grãdina în care încolteste relatia noastrã cu copiii, într-un fel sau altul vom reusi sã depãsim si momentele dificile, pentru cã întotdeauna vom avea parte si de ciocniri. La urma urmelor, copiii nostri seamãnã cu noi, dar în acelasi timp sunt indivizi de sine stãtãtori fiecare cu destinul propriu, cu o anumitã personalitate, cu niste tendinte înnãscute, rezonând la diverse lucruri si asa mai departe.  Atunci când ridicãm tonul la ei, când ne înfuriem pe ei, când ne iesim din fire sau ne pierdem rãbdarea, iubirea este întotdeauna cea care face ca lucrurile sã-si gãseascã o rezolvare. Iubirea însã, nu este ceva care apare din când în când sau o reactie la stimuli. Ea trebuie sã fie constantã si tacitã si nu orice adult e dispus sã recunoascã faptul cã iubirea atrage dupã sine niste responsabilitãþi de proportii incomensurabile.
 Indiferent cât de enervanti pot deveni copiii, uneori în peritada de crestere pânã când ajung în faza de independentã si de personalitate de sine stãtãtoare, dacã îi iubim profund, statornic si cu mare tandrete, putem suporta (si chiar meritã) certurile, chinurile si neîntelegerile.
Dacã nu îi iubim, ci doar le suportãm prezenta în viata noastrã, rãmânem cu ei pe cap si n-avem nici o iesire o bunã bucatã de timp; adesea ne stricãm linistea sufleteascã reciproc si blocãm practic iubirea care ar putea lua amploare sau ar putea înflori.
Când copiii nu sunt iubiti când sunt bebelusi, vor ajunge sã aibã un comportament problematic pentru a-si demonstra cã meritã sã li se dea atentie, orice fel de atentie. Este de fapt un mecanism inconstient profund. Într-o relatie reusitã cu copiii, este vorba de faptul cã trebuie sã îi iubim.
Iubirea ca fundament al relaþiei noastre cu copilul este una fireascã sau trebuie s-o creãm. Prima fazã în crearea acestei baze, este o responsabilitate disciplinatã fatã de noi însine. În termeni practici, asta înseamnã de exemplu, cã nu-i plesnim ori de câte ori avem o zi proastã, chiar dacã le
atribuim lor ziua proastã sau nu. Când copilul scânceste este responsabilitatea
noastrã sã pãstrãm niste limite rezonabile, dar ferme si sã fim calmi, iubitori, tandri si cu mintea limpede.Iubirea nu e suficientã, atâta vreme cât nu existã un context potrivit.Contextul la care ne referim aici este un mediu plin de afectiune, un mediu atât de profund, de întelegãtor si de inteligent în relatia cu ceea ce sunt copiii în profunzimea si potentialul lor, încât ei stiu si simt
cã sunt iubiti mai presus de orice îndoialã.
E firesc pentru noi sã vrem tot ce e mai bun pentru copiii nostri si sã culltivãm atitudinea conform cãreia ne vom da toatã strãduinta pentru ei, asigurându-le cea mai bunã educatie, grijã si iubire, dar si atentie
De fapt, care este ideea? Întâi de toate sã intelegem cã ei nu sunt ai nostri, copiii nu sunt niste obiecte,niste bunuri, niste proprietãti care pot fi manipulate, controlate sau
dominate. Aceasta este o idee foarte importantã.
Dacã bãrbatul sau femeia nu stiu sã se respecte pe sine însusi / însãsi sau nu învatã sã se respecte, este aproape imposibil sã devinã un pãrinte constient. Munca vitalã de a fi pãrinte trebuie exercitatã dintr-o pozitie de putere, de încredere în sine si de autocunoastere si nu dintr-una de disperare si slãbiciune. E foarte important pentru copii sã se respecte pe sine, pentru ca atunci când cresc si au proprii lor copii sã poatã transmite aceste principii ale educãrii constiente, fãrã de care lumea este si mai sortitã întunericului si suferintei, decât e în prezent..

Lee Lozowick - Cresterea constientã a copiilor, Good Company Bucuresti, România

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu