Cresterea constienta a copiilor

Comunicarea cu copilul in timpul sarcinii e un aspect extrem de util al unei educatii constiente. Ar trebui sã spunem ceea ce spunem de obicei cuiva cu care stãm de vorbã „A fost bun micul dejun azi-dimineatã?“ sau ceva în genul ãsta. În esentã ne adresãm copilului în acelasi fel în care am vorbi unui adult. Nu e absolut necesarsã fie o abordare verbalã, dar fireste cã vibratiile vocii noastre, atitudinea noastrã, vor avea un efect suplimentar alãturi de comunicarea fizicã. Poti spune lucruri de genul „Noi asteptãm cu  nerãbdare sã te nasti” sau „Ce minunat din partea ta cã vii sã stai cu noi”.

Fireste e de la sine înteles cã se vor spune lucruri pozitive, sãnãtoase si încurajatoare. De exemplu, când existã un moment de adoratie, sau vreun alt eveniment cu adevãrat minunat, împãrtãsiti-l copilului.  Comunicati cu el de la bun început cu sinceritate.Bebelusul din burticã „aude” totul. De exemplu, dacã pãrintii sunt întrebati „Ce vã doriti, un bãiat sau o fatã?” si amândoi se uitã unul la celãlalt si zic „Orice numai sãnãtos sã fie, dar de fapt ne dorim o fetitã”,fetusul simte asta. E imposibil sã îl izolezi chiar si de prejudecãtile subtile de acest tip. Trebuie sã fim foarte limpezi în gândurile noastre, fatã de asteptãrile, dorintele si nevoile inconstiente. Limpezimea sau sinceritatea fãrã margini, precum si inteligenta care derivã din asta, sunt solutia idealã pentru a reduce influentele asupra constientei si psihologiei sugarului.

S-ar putea sã vã întrebati dacã un nenãscut sau un sugar reactioneazã mai degrabã la cuvintele spuse pe gurã sau la o comunicare psihicã mai subtilã, care se ascunde în spatele cuvintelor. Rãspunsul ar fi „da” la ambele. Comunicarea psihicã e mai puternicã în stadiile de început, în termeni comportamentali.Creierul înregistreazã exact limbajul, iar când copilul începe

sã învete limba, creierul se întoarce în trecut si începe sã interpreteze ce a auzit înainte ca respectivul copil sã fi stiut mãcar ce înseamnã o limbã.

Per total, starea sau dispozitia în jurul nasterii nu trebuie sã difere de mediul vietii mediul vietii obisnuite, exceptând câteva detalii clare. Trebuie întotdeauna sã trãim, sã gândim si sã fim în asa fel încât sã sustinem perioada de sarcinã si nasterea, dând dovadã de bunãtate, atentie însotitã de iubire si afectiune cãtre semeni, cãtre alti copii si prieteni, cãtre proprii pãrinti si asa mai departe.
 Toate acestea se înregistreazã si conteazã pentru ceea ce va urma, în copilãrie si la vârsta adultã, în inconstientul persoanei definindu-l ca psihologie. Dacã nu trãim în acest fel dinainte, atunci când vom ajunge pãrinti cu atât mai mult trebuie sã ne amintim sã acordãm atentia necesarã nevoilor lor esentiale, tocmai pentru cã nasterea este un eveniment atât de important. Adesea, ea zdruncinã existenta noastrã tihnitã si zonele neanalizate atent ale vietii noastre obisnuite.

Starea de bunãtate, generozitate si întelegere trebuie mentinutã din momentul în care se naste copilul, dar trebuie sã existe si înainte în felul în care este tratatã mama pe perioada sarcinii.

Cum este tratatã femeia de familie si de cei care ar trebui s-o ajute atâta vreme cât e la pat? E oare tratatã ca si cum ar fi în vacantã desi ar trebui sã fie la muncã? I se neagã nevoia de odihnã? Sau e tratatã ca si când se aflã într-o situatie delicatã, recunoscându-se faptul cã are nevoie de îngrijire si atentie? Într-un fel sau altul toate acestea sunt comunicate copilului. Cine stie oare când începe copilul sã înteleagã ce înseamnã bunãtate, generozitate si compasiune? Cu sigurantã cã înainte de nastere.

Lee Lozowick - Cresterea constientã a copiilor, Good Company Bucuresti, România